Publicat de: Cip Paraschiv | 6 Noiembrie , 2008

Olimpia în exil

Ieri, Iaşul a mai suferit o înfrângere. Scorul de forfait înregistrat la sfârşitul meciului induce doar o stare de lehamite şi jenă. Ne-a bătut Vasluiul la un scor pe care îl puteam obţine şi prin neprezentare… Iar un suporter ieşean a decedat pe stadion, să sperăm că nu a făcut infarct fiind dezamagit de jocul ieşenilor!

E adevărat, Politehnica a jucat cu o formaţie în care titularii au reprezentat 50% din jucători, dar să nu uitam că valoarea unei echipe este dată de valoarea rezervelor de care dispune.

O soluţie pe termen lung ar putea-o reprezenta oamenii „grei” care ar vrea să investescă într-o Academie de fotbal pentru eşalonul juvenil: Lorenzo Sanz (fostul preşedinte al lui Real Madrid), Enzo Banti (unul din fondatorii celebrei şcoli de fotbal Maiestrelli), Salvatore Papotto (italianul „ieşenizat” care a fost link-ul pentru ca acest proiect să aibă perspectiva de a se dezvolta la noi în oraş):

scan2

În altă ordine de idei, zilele trecute am terminat de răsfoit o carte a lui Traian Ungureanu, carte tipărită la începutul acestui an la editura Humanitas. Scriitor de calibru, Traian Ungureanu şi-a lansat ideile axându-se pe două teme principale, politica şi sportul, în care vede forme de cultură în comunicare.

În loc de recenzie, am să citez un pasaj din Olimpia în exil, fragment care sper să vă incite la o lectură de calitate:

Nicăieri n-a reuşit mai vârtos eşecul instituţiilor decât în justiţie şi în fotbal. Justiţia a dat imunitate şi a înălţat drojdia română la scaunul cuvenit unei burghezii absente. Noua elită de maidan trebuia să se distreze, să-şi plimbe banii, să gâdile vulgul şi să se simtă un pic şefă de sală peste norod.

Pentru asta a fost tocmai bun fotbalul. Asta explică de ce anume s-au putut face, în fotbal, atât de repede şi de straşnic, toate nenorocirile care au cerut, în politică: mineriade, parlament, bănci comerciale cărate cu targa, televiziuni de prostituţie publică, ziarişti proprietari de păduri în jurul castelelor şi castele la mijloc de păduri.

În fotbal, totul s-a făcut repede şi solid. Sandu Mircea îl va învinge la ani în funcţie şi puncte de pensie pe Isărescu Mugur. Vreţi să demolăm Casa Poporului? Mă prind. Dar Mircea Sandu nu e de doborât. Sub mantaua şi rânjetul lui din ce în ce mai tehnocrat, o galerie de deşeuri umane şi-a pus la punct parcul de distracţii. Cluburile sunt ale lui Copos, Becali, Iancu. Nici unul n-a intrat în fotbal venind din fotbal. Fiecare a avut nevoie de o pompă de ego şi de eroism susţinut de fidelitatea mulţimilor. Prinde bine în afaceri şi scuteşte de DNA. Restul a revenit plebei jurnalistice: agramaţi şi şmecheri, copii ai rahitismului cerebral ceauşist sau pramatii născute după ’89 din libertatea de  a fi remarcate de gagici.

Ei au luat în braţe, uneori contra cost, alteori dintr-un fior de simpatie fraternă, fotbalul lui Sandu, mârlănia lui Becali, reptilismul candid al lui Copos şi ciobănismul lui Dragomir. Dar, mai ales, ei au decretat măreţia unui fotbal mizer. Ei au inventat derbiurile scăpărătoare cu fotbal de cherhana şi miză cosmică într-un campionat de bâlci. Acum vor consuma inneguraţi „deriva” şi vor invoca „dreptul la un spectacol civilizat”. Pe banii cui de data asta?”

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: