Publicat de: Cip Paraschiv | 5 Octombrie , 2008

Învins de sistem

Sebastian Colţescu, omul pe care Crăciunescu a pariat încă de acum doi ani şi l-a introdus pe lista FIFA a vrut să se arunce vineri seara de la balcon. Născut în 1977, Colţescu are doar 31 de ani şi deja se află la a doua tentativă de suicid, apropiaţii susţinând că datorită fotbalului…

Retrogradat de CCA la începutul sezonului în urma meciului Gaz Metan Mediaş – FC Braşov, când a fost acuzat că nu a acordat mai multe penalty-uri şi nu a eliminat câţiva jucători, Colţescu nu mai are dreptul să arbitreze nici în prima ligă, nici în cea secundă până în anul 2009. E drept că după seara de 3 octombrie, e posibil ca acest arbitru ce promitea foarte mult să nu mai arbitreze niciodată...

Vedem un arbitru greşind şi spunem că o face în mod intenţionat. Prezumţia de nevinovăţie în arbitraj nu există, în aer pluteşte (rostită sau nerostită) doar întrebarea: câţi bani a luat la acest meci? Puţini ştiu însă la ce presiuni sunt supuşi arbitrii…

Puţini ştiu că telefonul arbitrului începe să sune imediat ce a fost delegat şi oameni cu „greutate” încep să dea directive. Eventual, se găseşte şi un prieten din copilărie sau un şef de la locul de muncă care are brusc o simpatie pentru o echipă anume. Puţini ştiu că un observator are pâinea şi cuţitul în mână. Dacă ai arbitrat slab şi observatorul îţi dă notă bună mergi mai departe, avantajaţi fiind copiii de foşti arbitri (vorba aceea „corb la corb nu-şi scoate ochii”). Sunt însă cazuri în care o simplă greşeală este supradimensionată (şi cu ajutorul mass mediei) iar arbitrul este suspendat pentru că nu a ieşit cum vor „ei”. Ei însemnând patronii de cluburi (adesea proveniţi din subsolul societăţii), investitorii (majoritatea implicaţi în afaceri cu statul), impresarii (ai căror comisioane depăşesc contractele jucătorilor), federaţia (condusă de personaje semidocte) şi chiar politicienii.

Aducem arbitrii din alte zări şi vedem că nu sunt cu nimic mai presus decât ai noştrii. Nu acordă un 11 metri care se vede şi din avion, însă la ei nu protestăm. Dacă însă un „cavaler în negru” din ţara noastră greşeşte la acordarea unei banale aruncări de la margine, doar pietrele lipsesc ca să se arunce în el.

Prin uşa spartă de poliţişti a apartamenului lui Colţescu abia se întrezăresc soluţii. Când toate casele de pe malul Tamisei au ars din temelii, Londra a scăpat de ciumă. Extrapolând, probabil că aceasta ar fi cea mai bună soluţie ca să se cureţe de la rădăcină un sistem bolnav din sportul românesc. Cum foarte probabil, o astfel de asanare ar fi bună şi pentru reprezentanţii „generaţiei expirate” (ca mentalitate) a lui Djuvara din clasa politică actuală…

 

Dacă eşti luat la ochi de nişte oameni care nu au scrupule, poţi să ajungi la astfel de gesturi. Colţescu este inginer de meserie şi un adevărat talent în arbitraj. Când m-a sunat să mă felicite de ziua mea, mi-a spus nişte lucruri care m-au îngrozit. Mi-a spus că vrea să plece din ţară pentru că aici nu mai are şanse. El încerca să-mi spună prin ce chinuri a fost trecut după ce am plecat eu de acolo. Mi-a spus că oficiali înalţi îi dădeau telefoane înainte de meci: „Colţescule, ai grijă că porţi ecusonul Stelei în piept, ai grijă cum te comporţi” sau „Ai grijă că ăia sunt fraţii mei, vezi cum arbitrezi” – Ion Crăciunescu

Anunțuri

Responses

  1. E adevarul trist al sportului in general,si in particular al fotbalului ca sport-rege.Nu doar in arbitraj e asa,ci si la fiecare club,de la copii si juniori nu sunt promavate valorile ci „copilu’ lu cutare” sau „ala care aduce sacose”.
    E trist ca vorbe aruncate in vant reporterilor de personaje ca Borcea pot distruge viata unui om.
    Meseria de arbitru e una ingrata,in ciuda aparentelor.Ambele echipe incearca sa se scoata si dau vina pe el:cei care pierd, pierd din cauza lui,cei care castiga, castiga in ciuda lui,acuza uitand ca,in definitiv si arbitrul e doar un simplu om.
    P.S. Felicitari pentru articole dom’ profesor.Sunt foarte reusite.

  2. Multumesc Alex, ma bucur ca studentii de la UMF mai au timp si de blogosfera. Iti doresc un nou an universitar plin de realizari!

  3. Nu vroiam neaparat sa pun un comentariu la acest articol…..mai ales ca fotbalul stii tu cum e iubit de femei.:)
    Vroiam sa-ti apreciez fotografia cu ingerasul de langa tine si sa-ti trimit calde imbratisari si un an universitar cat mai bun.
    Te pup!

  4. Multumesc frumos Laura… sper sa ne vedem cat mai repede cu doctoratul terminat!
    Kiss you back!

  5. felicitari pentru campanie si tineti-o tot asa


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: