Inaintea Craciunului a plecat fulgerator dintre noi Mihai Danila, unul dintre cei mai iubiti fotbalisti ai Iasului. Din pacate, nu am reusit sa ajung la inmormantare, cum nu a ajuns nici seful centrului de copii si juniori al CSMS-ului sau alta persoana decidenta a clubului ce a hotarat disponibilizarea acestuia anul trecut. Si mai bine ca nu au fost, altfel, un eveniment de cinstire, pretuire si reculegere ar fi putut degenera in cu totul altceva.

Mihai Danila a slujit cu cinste gruparea din dealul Copoului mai bine de jumatate de veac, atat ca jucator cat si ca antrenor. Anul trecut, odata cu reorganizarea centrului de copii si juniori, el a fost dat afara alaturi de alti antrenori precum Marian Moldovan, Adrian Cotan, Gelu Paveliuc, Ovidiu Burdujan, etc. Daca decizia manageriala a CSMS-ului a fost una buna, e prematur sa dam un verdict acum. Cert e, insa, ca Marian Moldovan si Mihai Danila au obtinut cea mai buna performanta din istoria fotbalului juvenil iesean (campioni nationali la jun. A), iar daca pana acum echipele de juniori ale Iasului se calificau la turneele finale si aduceau medalii, acum doar o echipa a trecut in faza superioara (ajungandu-se pana acolo incat, la recentul turneu final „Gheorghe Ola” desfasurat la Constanta, judetul nostru sa fie reprezentat de o comuna – Ruginoasa!!!).

Mihai Danila m-a format atat ca jucator, cat si ca om. Dupa ce am castigat titlul de campion national in anul 1993, am continuat colaborarea cu acesta (intre timp devenise antrenor secund la Politehnica Iasi) si am obtinut o promovare de vis cu „echipa mare” in prima liga doi ani mai tarziu, la barajul de la Brasov. Ulterior, drumurile noastre s-au despartit, eu plecand spre alte zari, el indeplinind pentru o perioada si functia de antrenor principal la Politehnica Iasi.

Sigur, „nea Mitu” era un boem: ii placea sa joace rummy, sa bea un pahar de vin in compania lautarilor, adesea mai tragea si din tigara. Insa toata lumea poate confirma ca a iubit fotbalul mai mult decat propria persoana. Fire orgolioasa, a refuzat sa isi faca actele pentru ridicarea ajutorului de somaj, traind in ultimul an mai mult de azi pe maine cu o tristete nedisimulata in suflet si intrebandu-se mereu „ce insemnau pentru un club de liga I inca doi ani pana la pensie un salariu de nici 1000 lei net in mana?”

Din pacate viata bate filmul, iar aceasta poveste reala din lumea sportului este mai amara decat un basm trist al lui Hans Christian Andersen. Odihneste-te in pace nea Mitule, cum se intampla adesea, dupa moarte vei fi mai apreciat pentru ceea ce ai facut pentru fotbal!

PS. In fotografie, Mihai Danila alaturi de Marian Moldovan in vestiar dupa castigarea titlului de campioni nationali, felicitati de antrenorii echipei nationale de la acea vreme – Anghel Iordanescu si Dumitru Dumitriu

Publicitate

Am spus-o tot timpul, avem nevoie de presa libera si intotdeauna voi respecta pozitia acesteia. Totodata, e dreptul meu sa nu fiu de acord cu anumite nuante.

Nimeni nu a castigat pana acum un razboi cu presa si cu atat mai putin voi incerca sa o fac eu. Mai ales cand jurnalistii sunt celebri si validati de piata. Nu cred in alb si negru, cred insa in gri deschis si gri inchis. Si asa cum eu pot gresi si un jurnalist poate gresi, nu cred ca exista cineva pe lumea asta care sa fie detinatorul adevarului absolut.

Recent, a aparut un editorial in care sunt aproape facut paranoia in urma unor comentarii preluate de la o postare pe contul personal de facebook! Comentarii neredate cu fidelitate, fara 🙂 (smile-uri) si chiar trunchiate. Altfel, orice absolvent de liceu ar fi sesizat tonul glumet si ar fi putut face o legatura intre numele Romeo si Shakespeare.

Editorial aparut in urma unui articol in care sunt prezentat mai ceva decat un absolvent al scolii de partid Stefan Gheorghiu, avand drept singura realizare o investitie nefericita, dar facuta cu buna credinta.

Nu sunt nici pe departe un om perfect iar ce am realizat si cate sacrificii am facut in fotbal, o stiu in special copiii si familia mea ce au trebuit sa-mi suporte plecarile departe de casa in cantonamente si, mai nou, durerile pe care le resimt acum la schimbarea vremii. Dureri de la crampoanele si operatiile suferite in urma practicarii celui mai frumos sport din lume, sport caruia i-am inchinat toata adolescenta si tineretea mea. Faptul ca am pus suflet pe dreptunghiul verde au simtit-o si suporterii minunati care m-au iubit neconditionat si carora le multumesc!

Da, am vrut sa intru in politica pentru ca am considerat ca nu e indeajuns sa stai pe margine sa critici, ci ca e nevoie si de implicare atunci cand vrei sa generezi schimbarea in bine. Am ajuns astfel consilier de europarlamentar, sansa pentru a aduce 7 amendamente la Cartea Alba a Sportului, document strategic al Uniunii Europene. Da, am fost expert al Romaniei la Comisia Europeana de la Bruxelles si am finalizat in decembrie 2012 proiectul de raport ”Strenghtening financial solidarity mechanism within sport”.

Ce am facut in calitate de om care a lucrat in administratie o stiu sportivii, antrenorii, conducatorii de club, oamenii de rand, politicienii indiferent de culoarea politica si, in mare parte, jurnalistii din media ieseana. Si da, ma mandresc ca am fost reprezentantul singurei institutii publice care a reusit sa faca o baza sportiva ultramoderna din bani europeni in centrul Iasului, cu 0% cofinantare!!! (acum cateva luni s-a recuperat si cofinantarea initiala de 8%).

Inchei definitiv aceasta polemica, promitandu-le microbistilor ca voi face tot ce imi sta in putinta pentru relansarea fotbalului romanesc, proiect in care am crezut (mergand cumva impotriva vantului) si pe care mi l-am asumat din momentul 0.

PS. Gradul didactic actual este de conferentiar universitar, mi-am dat de trei ani demisia din politica, am finalizat un doctorat cu cercetare interdisciplinara in marketing sportiv iar, printre picaturi, am mai si scris cate ceva in decursul timpului.

Cel mai mare proiect de dezvoltare fotbalistica din Europa la nivelul esalonului juvenil incepe sa se creioneze, atat in ceea ce priveste investitiile in resursa umana si in infrastructura, dar si cand vorbim de banii alocati efectiv acestui proiect grandios.

Saptamana trecuta a avut loc prima intalnire cu noua structura a referentilor zonali. Primul pas facut a fost acela de a le reda antrenorilor de copii si juniori importanta si respectul cuvenit: un salariu marit cu aproape 200%, o raza mult mai mica de acoperire a ariei de selectie (un antrenor la doua judete), o noua linie metodica si o instruire la cele mai inalte standarde ce se va intensifica gradual si, nu in ultimul rand, un set complet al echipamentului oficial al echipei nationale, lucru realizat pentru prima data in istoria FRF.

Trebuie sa intelegem ca la echipa nationala nu putem transfera jucatori portughezi sau brazilieni si ca la naturalizare Romania nu a excelat niciodata. E adevarat ca schimbarile structurale necesita timp si ca rezultatele se vor vedea pe termen mediu sau lung, dar pana la urma si in Biblie scrie ca daca nu insamantezi, nu creste. Iar noi ne-am asumat responsabilitatea sa sadim samanta buna.

Mii de kilometri, mii de mingi, mii de zambete. Asa as caracteriza pe scurt prima etapa de impartire a celor 5000 de mingi din totalul de 15000 destinate centrelor de copii si juniori ale membrilor afiliati la FRF.

In mai putin de o luna, caravana a acoperit 42 de judete impartind mingile de calitate superioara tinerilor fotbalisti ai tarii noastre. A fost o perioada solicitanta, dar multumirea sufleteasca nu poate fi cuantificata atunci cand stii ca ai facut lucrul necesar si asteptat de cei ce reprezinta viitorul fotbalului romanesc.

Le multumesc dragilor mei colegi care m-au insotit in acest itinerar frumos: Miodrag Belodedici, Jean Vladoiu, Gabriel Berceanu, Romeo Banica, Gabi Safta, George Stucan, Mihai Petrache si Rafael. Am mai spus-o si o repet: numai investind de la baza piramidei, putem obtine adevarata peformanta la varf.

Cu responsabilitate, rabdare, incredere si curaj, viitorul suna bine!

 

 

 

 

 

Zilele acestea, capitanul Iasului a fost pus pe liber.

Jucator exponential si produs 100% al Cetatii Moldovei, inainte de a fi un mare fotbalist, Marius Onofras este un om de mare caracter. Trebuie sa recunosc ca am o slabiciune pentru el, laudativ am mai scris pe blogul meu despre Marius de mai multe ori in decursul anilor (2012, 2010, 2009).

Aud insa ca suporterii si lumea fotbalistica a Iasului nu sunt de acord cu aceasta decizie. Daca echipa manageriala si echipa tehnica din dealul Copoului au procedat bine sau nu, timpul o va demonstra, pentru ca in mod cert ei vor fi responsabili de viitoarele rezultate.

Eu ii urez succes in continuare lui Marius si sunt convins ca mai are multe de spus in fotbalul romanesc!

La finalul acestei saptamani, Federatia Romana de Fotbal a lansat campania „Mingea e la voi!”, campanie prin care 15.000 de mingi de calitate superioara (mingi cu care se joaca in Liga a II-a din Marea Britanie si Germania) vor ajunge exclusiv la centrele de copii si juniori ale membrilor afiliati si la echipele de juniori inscrise in campionatele organizate de FRF.

Vazand bucuria pe chipul copiilor si antrenorilor, nu poti sa nu realizezi cu tristete cat de greu au dus-o cei ce reprezinta viitorul fotbalului romanesc. De aceea, pentru ca vrem o dezvoltarea sustenabila si o relansare reala a sportului rege in Romania, esalonul juvenil este si va fi o prioritate pentru noi.

Acest frumos proiect este sustinut si de inimosii Miodrag Belodedici si Jean Vladoiu, doua glorii ale fotbalului romanesc ce nu mai au nevoie de nicio prezentare.

De 1 iunie, vreau in primul rand sa le urez la multi ani tuturor copiilor! Faceti cadou copilului vostru o minge! Va asigur ca se va bucura!

Dupa o activitate de aproape 5 ani in fruntea Directiei Judetene pentru Sport si Tineret Iasi, am decis sa plec spre un nou proiect.

A fost o perioada frumoasa, in care am pus suflet si pasiune alaturi de dragii mei colegi, o perioada in care Iasul a avut cele mai mari performante din istorie: primul aur olimpic, cei mai multi sportivi ieseni calificati la o editie a Jocurilor Olimpice, primul Campionat Mondial de Sah Scolar desfasurat in Romania, cel mai mare cros desfasurat in Cetatatea Moldovei cu peste 5000 de participanti, Challenge Day si multe alte actiuni de anvergura destinate sportului de performanta si sportului de masa.

In aceasta perioada Iasul a primit titulatura de Oras European al Sportului si sunt mandru ca am reprezentat singura Directie Judeteana pentru Sport si Tineret din tara care a implementat un proiect european, proiect ce a fost destinat fostelor glorii din sportul de performanta care s-au intrecut in competitii transfrontaliere in Ucraina, Republica Moldova si bineinteles Romania. Mai mult decat atat, prin acest proiect  am reusit, cu bani europeni, sa facem o baza sportiva ultramoderna in centrul Iasului, in conditiile in care cofinantarea MTS-ului a fost de doar 8%!

Totodata, am avut sansa si onoarea sa fiu desemnat sa reprezint Romania la Comisia Europeana la Bruxelles in Grupul de experti privind finantarea sustenabila a sportului si mi-am adus contributia in diferite comisii, inclusiv cea de modificare a Legii Sportului. Cum nimic nu poate fi perfect, bineinteles ca am avut si cateva planuri nereusite insa, in loc de regrete, vreau sa le trec la capitolul experiente.

Acum incep un nou proiect in cadrul Federatiei Romane de Fotbal ce presupune, in primul rand, foarte multa responsabilitate deoarece este un proiect temerar, in care foarte multa lume isi pune sperante si de la care toata lumea are mari asteptari. Este in acelasi timp un proiect pe care il incep cu optimism, alaturi de o echipa de “frumosi nebuni” care au expertiza, know-how-ul, responsabilitatea, determinarea, forta si entuziasmul de a relansa fotbalul romanesc.

Un prim test a fost organizarea finalei Cupei Romaniei care a avut loc in acest week-end. A fost un meci frumos ce s-a jucat pe Arena Nationala cu casa de bilete inchisa, un meci la care membrii afiliati si fostele glorii ale fotbalului romanesc au primit recunoasterea binemeritata fiind invitati la sectorul VIP. Am fost alaturi si de copiii cu Sindrom Down care au avut bucuria, inaintea meciului, de a intra pe teren, alaturi de jucatorii finalistelor. Tot inaintea meciului suporterii selectati s-au confruntat pe teren cu fostele glorii ale fotbalului romanesc. La pauza a fost pregatit pentru suporteri un frumos spectacol cu lasere. Am avut si un moment aniversar dedicat celui mai galonat fotbalist roman si totodata unul dintre cei mai iubiti – Miodrag Belodedici. Suporterii au avut parte, astfel, dincolo de spectacolul fotbalistic din teren si de un spectacol de entertainment asa cum, de altfel, se practica in lumea buna a sportului mondial.

Am ales cu incredere si optimism echipa lui Razvan Burleanu…

pentru ca Razvan Burleanu a demonstrat! A creat din minifotbal un fenomen social, o structura cu peste 30000 de practicanti in Romania, a organizat patru campionate europene (toate castigate de tricolorii nostri) urmand ca in 2015, in SUA, sa se desfasoare primul campionat mondial!

pentru ca Razvan Burleanu are recunoastere internationala. Este presedintele Federatiei Europene de Minifotbal (singurul presedinte la un sport de echipa intr-un for international), un presedinte care a primit felicitari personal din partea premierului britanic James Cameron pentru proiectul sau in minifotbal.

pentru ca Razvan Burleanu are cel mai bun program de guvernanta sportiva, fiind singurul candidat care face o separare distincta intre componenta sportiva si cea administrativa. A adunat in jurul sau experti din toate arealurile (inclusiv experti straini), intelegand ca fotbalul nu mai este demult doar un simplu sport, este o industrie care poate aduce, dincolo de performante sportive, venituri si profituri de neimaginat.

pentru ca desi l-am iubit pe sportivul Gheorghe Popescu, nu pot sa nu remarc cu tristete cum acesta s-a demitizat prin legitimarea unui sistem falimentar, prin girarea cuplului toxic Mircea Sandu – Adalbert Kassai. Din pacate, Gica Popescu nu intelege cat rau ar putea sa faca tarii noastre dintr-o pozitie de prim rang, atat timp cat UEFA s-a dispensat de serviciile sale.

si da, pentru ca Razvan Burleanu nu a ars etape, si-a consolidat cariera academica pas cu pas detasandu-se clar de toti ceilalti contra-candidati! Razvan Burleanu reprezinta mai mult decat un simplu candidat la sefia FRF, Razvan reprezinta un simbol, reprezinta increderea ca si in tara noastra meritocratia si adevaratele valori pot reusi, increderea ca un sistem defect si falimentar poate fi invins.

Miercuri, 5 martie, romanii au de ales intre o viziune pro-occidentala, care ar putea relansa sportul rege  si intre a ramane in balcanismul nostru atat de pagubos. De noi depinde!

http://www.digi24.ro/Media/Emisiuni/Regional/Digi24%20Iasi/Divizia%20locala/Divizia%20Locala%2023%20decembrie%202014%20-%20Stele%20sportului%20iesean

In acest weekend am asistat, la Sala Floreasca din capitala, la finalele Campionatului National de scrima U15. La baieti s-au inregistrat rezultate foarte bune: locul 2 CSS Unirea Iasi la individual, locul 3 CSM Iasi individual, locul 3 pe echipe CSS Unirea Iasi. Faptul ca echipa nationala de seniori baieti este formata din fosti ieseni nu mai este un secret pentru microbisti. Mai mult, Tiberiu Dolniceanu este cel mai bun muschetar al tarii, proaspat campion european si vicecampion mondial!

Trebuie sa recunosc ca m-am simtit cu adevarat mandru cand am vazut ca finala la echipe fete s-a disputat intre doua cluburi iesene: CSM Iasi si CSS Unirea Iasi. Aceasta a fost si ordinea pe podium, medaliile de bronz revenindu-le celor de la Steaua Bucuresti. Si la individual, fetele noastre antrenate de Iulian Bituca si Radu Tofan au obtinut rezultate de exceptie: locurile 1-2 CSM Iasi, 5-7 CSS Unirea Iasi.

Acest rezultat extraordinar al fetelor noastre pune inca o data sub semnul intrebarii proiectul discutabil al lui Mihai Covaliu (presedintele Federatiei Romane de Scrima), acela de a muta Centrul Olimpic de pregatire a juniorilor – fete la Brasov…